Învelișul lichid al Pământului

Învelișul lichid al Pământului

Experimente

          Învăţarea este descoperirea a ceea ce ştii deja.

 Richard Bach

„La Polul Nord”, după Marin Sorescu

Lucru în grup

„La Polul Nord”, după Marin Sorescu

Jocul „Bulgărul de nea”

    Propun  jocul „Bulgărul de nea” pentru a-l folosi la etapa lecției: Captarea atenției la predarea textului „La Polul Nord”, după Marin Preda. Se mototolește prima foaie, apoi a doua peste prima, etc. Se aruncă bulgărul în mâna unui elev, acesta desface prima foaie și răspunde la întrebare, apoi transmite bulgărul de hârtie la alt elev, se continuă până se „topește” bulgărul de nea.

Din viața dacilor

Povestea lui Moș Crăciun

 

 Una dintre poveștile legate de Moș Crăciun spune că, demult demult, în vremuri neștiute, trăia la marginea unui oraș un bătrân care în tot timpul anului făcea jucării pe care le vindea mai apoi în Ajunul Crăciunului. 

     Într-o seară, în timp ce se întorcea acasă după o zi în care stătuse să vândă jucării, privirea i-a fost atrasă de ceea ce a văzut prin fereastra unei case sărăcăcioase. Aici, erau trei copilași sărmani, triști pentru că ei nu primiseră nici o jucărie. Copiii vorbeau între ei cu glas tare și spuneau că și-ar dori să aibă măcar un soldățel de plumb cu care să se joace toți trei, fară să se certe. Impresionat de ceea ce vedea, bătrânul s-a întristat și el pentru că nu mai avea nici o jucărie cu el ca să îi ajute pe micuți. Dar uitându-se mai cu atenție în sac, a observat pe fundul acestuia chiar un mic soldățel de plumb pe care l-a dăruit celor trei frați. Bucuria a fost tare mare. Moșul a plecat și el fericit spre casă, pentru că a reușit să aducă zâmbetul pe fețele unor copii sărmani. În drumul său spre casă, a întâlnit o căprioară rănită și a ajutat-o și pe aceasta să se pună pe picioare. În semn de recunoștință, căprioara i-a spus moșului că îi va îndeplini orice dorință pentru bunătatea sa. Moșul a avut o singură dorință, să poată să dăruiască câte o jucărie fiecărui copil din lume, dar în special acelora care erau prea săraci pentru a putea primi daruri. Căprioara i-a îndeplinit dorința. Hainele moșului s-au transformat în hainele roșii atât de bine cunoscute iar în fața lui a apărut o sanie trasă de reni. Moșul s-a urcat în sanie și a trecut într-un tărâm plin de case frumos colorate și luminate, unde trăiau spiridușii. Aici, moșul s-a apucat de făcut jucării, ajutat de sprintenii spiriduși. 

      Tot anul munceau pentru a face jucării, iar în Ajunul Crăciunului moșul zbura cu sania trasă de reni în întreaga lume pentru a aduce cadouri copiilor.

     

                       Fie ca Moș Crăciun să-ți aducă cadoul multașteptat de tine!

Veve și Riță

În pădure trăia o veveriţă, Veve, care de când era mică a trăit singură, pitindu-se pe sub frunze. Era fricoasă şi nu avea prieteni.

Într-o zi, pe când încerca să-şi găsească ceva de mâncare, se întâlni cu o altă veveriţă, Riţă. Aceasta era foarte veselă, jucăuşă şi avea mulţi prieteni.

Riţă când o zări, se apropie de ea şi îi spuse:

– Bună, eu sunt Riţă şi locuiesc în apropiere. Tu cine eşti?

– Eu sunt Veve şi nu reuşesc să găsesc nimic de mâncare!

Riţă: – Te invit la un ospăţ cu nuci şi alune la mine acasă, în copacul acesta, la a cincia creangă, spuse entuziasmată Riţă.

Veve speriată: – În copac? Dar eu nu m-am urcat niciodată în copac! Oricât de foame mi-ar fi, nu pot urca în copac!

Riţă razand: – Dar dacă vei vrea cu adevărat vei putea! Te gândeşti la câtă mâncare este sus şi vei vedea că nu este greu deloc să urci în copac!

– Voi fi lângă tine în caz că vei avea nevoie, încercă Riţă să o mai liniştească pe Veve!

Foamea care nu-i dădea pace o convinsese până la urmă pe Veve să asculte de noua ei prietenă. Cu grijă şi convinsă că va putea, a reuşit să urce în copac până la a cincia creangă, la casa lui Riţă .

Din acea zi Veve şi Riţă au devenit nedespărţite şi împreună au reuşit să facă o mulţime de lucruri noi, iar Veve nu a mai spus niciodată “nu pot”, ci :

« POT DACĂ VREAU CU ADEVĂRAT ! »