O lecție de viață

O lecție de viață

   O învățătoare le-a cerut elevilor să scrie o compunere despre ce și-ar dori de la Dumnezeu. 

  La sfîrșitul zilei, în timp ce corecta lucrările, ea a citit una extrem de sensibilă, la care i-au dat lacrimile. Soțul ei, care tocmai ce intrase în casă, a văzut-o plîngînd și a întrebat-o: 

-Ce s-a întîmplat?
Ea a răspuns: 

-Citește asta! Este compunerea unuia dintre elevii mei.

„Doamne, în seara asta vreau să te rog să faci ceva foarte special. Transformă-mă într-un televizor. Vreau să îi iau locul și să trăiesc ca televizorul din casă. Așa aș avea propriul meu loc special și familia mea ar sta în jurul meu zi de zi… așa voi fi luat în serios cînd vorbesc. Vreau să fiu în centrul atenției și să fiu ascultat fără întreruperi sau întrebări. Vreau să primesc aceeași grijă specială… televizorul o primește chiar și atunci cînd nu funcționează.El se bucură de compania tatălui meu cînd ajunge acasă de la locul de muncă, chiar și atunci cînd este obosit și nu vorbește cu nimeni. Vreau ca mama să vină la mine cînd este tristă și supărată… nu vreau să mai fiu ignorat. De asemenea, vreau ca fratele meu să lupte ca să fie cu mine și chiar să aibă un loc special unde să stea și să mă asculte.Vreau să simt că familia lasă totul deoparte și să își petreacă din nou timpul cu mine. Doamne, nu îți cer prea multe… vreau doar să iau locul televizorului din casa mea.”

  La acel moment, bărbatul a spus: 

-Doamne, săracul copil, ce părinți oribili are….
Profesoara, printre lacrimi, s-a uitat la el și i-a spus: 

- Aceasta este lucrarea fiului nostru.

Fluturași

• Prinde șervețelul din hîrtie cu un clește pentru haine
• Decorează aripile cu cariocă, apoi cu o pensulă umedă trece peste șervețelul decorat cu cariocă

• Sau decorează aripile cu acuarelă

Succes!!!

Cum convingeţi copilul să-şi facă temele fără lacrimi şi fără dramă: 10 moduri de a pune punct „războiului”

    Cum convingeţi copilul să-şi facă temele fără lacrimi şi fără dramă: 

10 moduri de a pune punct „războiului”

   

Cînd vine vorba despre teme, părinţii se lasă adesea păcăliţi sau înduplecaţi de scuzele copiilor, care de cele mai multe ori sunt minciuni. Părinţii le pot arăta însă cum să fie eficienţi cînd învaţă, care sunt priorităţile şi cum se pot concentra astfel încît să le rămînă timp şi pentru distracţie.  Cum le retează părinţii „aripile” copiilor şi îi determină să spună: „Le-am făcut la şcoală”, „Nu ne-au dat teme astăzi”, „Nu prea contează la notă”, „Profesorul nu se uită niciodată pe teme oricum”, „Tema asta era opţională”, sunt doar cîteva exemple din pretextele inventate de cei mici pentru a scăpa de supliciul temelor. În postura de părinţi, să auziţi aceste cuvinte poate fi suficient pentru a vă irita. Un sfat este să nu lăsaţi emoţiile să prevaleze în faţa responsabilităţii pe care copiii voştri în ceea ce priveşte temele şi pregătirea pentru şcoală. 
    Iată cîteva sugestii despre cum să vă convingeţi copiii să-şi facă datoria, după cum sunt prezentate de psihologul american Jeffrey Bernstein, autor al cărţilor „Cum să ai un copil ascultător în 10 zile” şi „Cum să ai un copil atent în 10 zile”: 
1. Renunţaţi la cicăleală. Cicăleala duce la aversiune şi la ruşine, care nu ajută deloc în astfel de cazuri. În loc să-i cicăliţi, încercaţi să-i abordaţi cu calm. Un mod în care v-aţi susţine copiii ar fi să le spuneţi: „Văd că eşti frustrat. Hai să găsim o modalitate de a te ajuta să-ţi reintri în normal cu temele/ pregătirea şcolară”. 
2. Încurajaţi efortul, nu perfecţiunea. Vorbiţi-le cu atenţie şi consideraţie copiilor în momentele dificile, aceştia tind să se intimideze atunci cînd nu înţeleg o disciplină. S-ar putea să se autosugestioneze cu fraze precum: „Nu pot face acest lucru”. Chiar dacă gîndesc cu adevărat acest lucru, părinţii ar putea auzi comentarii de genul „Urăsc asta” sau „este o idioţenie”. Reamintiţi-le copiilor sau adolescenţilor voştri faptul că să-ţi dai interesul este mai bine decît să nu faci absolut nimic. 
3. Prioritizaţi. Antrenaţi-i şi încurajaţi-i în legătură cu ordinea în care trebuie făcute temele pentru acasă. Aceasta ar trebui să fie în funcţie de urgenţă, de complexitate şi de volum. În acelaşi timp, trebuie să vă analizaţi copiii şi să ştiţi cum funcţionează ei, dacă dau randament începînd cu teme mai uşoare şi sfîrşind cu cele grele sau invers.
 4. Pauze bine gîndite. Sortaţi şi grupaţi temele, făcîndu-le copiilor voştri un program care să includă pauze după fiecare grupaj de teme. În pauză, este recomandată o plimbare sau oferiţi-le un măr drept gustare, care are efect energizant, dar este mai sănătos decît o ciocolată sau un păhar cu suc.   
5. Antrenament pentru concentrare.  Sfătuiţi-vă copilul să se concentreze intens asupra unei probleme timp de 15 minute fără întrerupere, apoi să ia o pauză dacă simte că nu mai poate să fie atent. În timp, se va obişnui să depăşească această perioadă şi va vedea că nu este atît de greu să te concentrezi la ceea ce ai de făcut.  
 6. Nu instituiţi pedepse. Dacă neîndeplinirea atribuţiilor în materie de şcoală a copiilor voştri se va solda cu pedepse sau alt gen de consecinţe, este posibil ca aceştia să aibă ulterior un comportament rebel. Dacă totuşi alegeţi să îi pedepsiţi, nu ţipaţi la ei. Cereţi-le copiilor voştri să vă ajute să îi motivaţi prin recompense şi nu prin pedepse. 
7. Încurajaţi conexiunea profesor-elev. Încurajaţi elevii să stabilească o legătură cu un profesor pe care îl apreciază, pentru că mulţi elevi sunt stimulaţi să înveţe mai bine atunci cînd găsesc un cadru didactic care îi inspiră şi le insuflă dragostea faţă de materia pe care o predau.  
8. Schimbaţi mediul în care îşi fac temele şi în care studiază. Decoraţi-le camera cu un poster care are un mesaj inspiraţional, le poate deschide apetitul pentru cunoaştere, sau îl puteţi muta în altă cameră ca sa înveţe. Uneori, schimbările atrag după sine şi mai multe schimbări. 
9. Încurajaţi copiii să-şi folosească timpul inteligent. Atunci cînd există posibilitatea ca cei mici să-şi facă temele într-un cadru supravegheat sau la un afterschool, explicaţi-le că mai multe teme făcute înainte de a ajunge acasă înseamnă mai mult timp liber petrecut împreună. 
 10. Oferiţi-le copiilor răgaz pentru distracţie. Observaţi totodată dacă aceştia se grăbesc să îşi termine temele pentru a avea parte de relaxare şi de distracţie. Distracţia precum televizorul, convorbirile telefonice sau navigarea pe internet este uneori binevenită, dar trebuie să fiţi atenţi să impuneţi anumite limite. 

Cea mai fericită pasăre

parabolă

   O cioară trăia în pădure și era absolut mulțumită de viața  sa. Însă într-o zi a văzut o lebădă…

  „Această lebădă  este atît de albă, s-a gîndit cioara. Și eu sunt atît  de neagră. Această lebădă trebuie să fie cea mai fericită  pasăre din lume.”

   Cioara i-a comunicat lebedei ceea ce gîndea. „De fapt”,  i-a raspuns lebăda. „Simțeam că sunt cea mai  fericită  pasăre din împrejurimi pînă cînd am văzut un papagal care avea două culori. Acum cred că papagalul este cea mai  fericită pasăre care a fost creată”. Apoi cioara l-a abordat pe papagal. Papagalul i-a explicat:  „Am trăit o viață foarte fericită pînă cînd am văzut un păun. Eu am doar două culori, însă păunul   are o multitudine de culori.”

   Mai tîrziu, cioara a vizitat un păun de la grădina  zoologică și a văzut că sute de oameni s-au adunat ca să îl  vadă. După ce oamenii au plecat, cioara s-a apropiat de  păun. „Dragă păun”, a spus cioara. „Ești atît de  frumos, în fiecare zi mii de oameni vin să te vadă. Cînd  oamenii mă văd pe mine,  imediat mă gonesc. Cred că ești cea  mai fericită pasăre de pe planetă.” Păunul a răspuns: „Am crezut dintotdeauna că sunt cea mai  frumoasă și fericită pasăre de pe planetă,însă din cauza  frumuseții mele, sunt închis în această gradină zoologică.  Am cercetat cu atenție gradina zoologică și am realizat că  cioara este singura pasăre care nu este închisă într-o cușcă. Așa că zilele trecute m-am gîndit că dacă aș fi o  cioară, aș putea să hoinăresc fericit pretutindeni.”

Morala:

   Aceasta este și problema noastră. Ne comparăm în mod  zadarnic cu alții și ne întristăm. Nu prețuim ceea ce  Dumnezeu ne-a dat ceea ce duce la ciclul vicios  al  nefericirii! 

   Învață să fii fericit cu ceea ce ai în loc să  te agăți de ceea ce nu ai! Întotdeauna va exista cineva care  va avea mai mult sau mai puțin decît ai tu! 

Idei pentru un Revelion minunat!

Idei pentru un Revelion minunat!

   Revelionul reprezintă o sărbătoare de suflet pentru întreaga familie. Este timpul urăturilor, a amintirilor, al nostalgiei. 

    Propun cîteva idei distractive pentru petrecerea unui Revelion minunat cu întreaga familie! 

                                          Capsula timpului

Așteptările anului

Urătură sau colindă pentru cei dragi

Lista de dorințe

Sărbători fericite să aveți alături de cei dragi!

Povestea globulețelor

Povestea globulețelor

            

  A fost odată un meșter sticlar. Toată ziua lucra în atelierul lui ca să îi poată    hrăni pe cei doi copii: o fetiță și un băiat. Mama lor se prăpădise demult, iar meșterul încerca să-i crească așa cum știa că și-ar fi dorit ea. Copiii erau cuminți și încercau și ei să ajute cum puteau mai bine. Fata avea grijă de casă, iar băiatul încerca să deprindă meșteșugul tatălui.
     Într-o  zi de decembrie băiatul s-a gîndit să-i facă o surpriză părintelui său și a încercat să facă singur un vas. Dar oricît s-a străduit vasul nu a căpătat forma pe care și-o dorea, ci a rămas doar un balon de sticlă. De teamă să nu își supere tatăl băiatul i-a pus o mică agățătoare de sîrmă și i l-a dăruit surioarei să se joace cu el. Fetița moștenise de la mama sa talentul de a picta, așa că în serile lungi de iarnă, stînd în fața focului, a pictat micul balon de sticlă. Peste agățătoarea de sîrmă a pus o delicată panglică roz luată de pe o rochiță veche. Cînd l-a terminat a dat fuga să-l arate tatălui ei. Tocmai atunci la ușa atelierului se oprise un alai mare și strălucitor. Chiar împăratul și împărăteasa țării veniseră să vadă sticlăria făcută de meșter, despre a cărei frumusețe se dusese vestea.
Emoționată fetița s-a pitit după bradul ce străjuia intrarea. De teamă să nu spargă micul balon pictat l-a strecurat între crengile bradului. Cînd să treacă pragul, împărăteasa și-a aruncat ochii spre brăduț și s-a oprit exclamînd:
- Ce-i minunăția asta?!
A întins mîna să-l ia, dar fetița îl ținea strîns. Sfioasă a ieșit în fața împărătesei și zise:
- Este jucăria mea, înălțimea voastră! Fratele meu a făcut-o și eu am pictat-o...
Dupa ce s-a gîndit o clipă i-a întins micul balon împărătesei:
- Dacă vă place așa de mult, vi-l dăruiesc. Mama mea, Dumnezeu s-o odihnească, spunea că atunci cînd îi faci cuiva o bucurie îngerii zîmbesc!
Împărăteasa s-a aplecat și a sărutat, cu lacrimi în ochi, copila pe frunte.
- Îți mulțumesc, fată frumoasă! Mama ta avea mare dreptate, dar nu pot să îți iau jucăria. Cînd am văzut-o în brăduț m-am gîndit că aș putea-o folosi să împodobesc bradul de Crăciun de la palat. Așa că am să vă rog să faceți cît de multe puteți pînă în Ajun, iar eu am să vă răsplătesc pe măsură.
    Cînd au văzut invitații la marele bal cît de frumos era bradul împodobit cu micile baloane de sticlă pictată s-au grăbit cu toții să-i comande meșterului pentru anul și pentru anii următori. Pentru că semănau cu globurile de cristal ale vrăjitorilor, dar erau mult mai mici, toată lumea le-a spus: globulețe. Așa că meșterul și copiii lui nu au mai avut niciodată grija zilei de mîine, iar urmașii lor fac și astăzi globulețe și aduc culoare și strălucire multor brazi de Crăciun.
   Și-am încălecat pe-o roată și v-am spus povestea toată.
                                                                                                                Autor anonim

16 pași de urmat dacă vrei să crești un cititor 

    Un cititor înrăit se crește. Pasiunea pentru citit se dezvoltă în timp, cu atenție și dragoste, și mai ales prin exemplu personal. Este știut faptul că lectura îi ajută pe copii să fie mai inteligenți, mai sănătoși și mai bine pregătiți pentru viață. A-i ajuta să devină cititori avizi NU înseamnă a-i învăța să citească, ci a-i ajuta să se bucure de magia lecturii prin expunerea lor la minunate cărți colorate. Iar părinții sunt primii responsabili în sădirea iubirii față de carte.

    Explorați împreună lumea literară. Cu toate că bibliotecile publice pun la dispoziție o gamă destul de largă de titluri, doar 17% din oameni vizitează o bibliotecă cel puțin o dată pe lună. Procentul scade dramatic dacă vorbim despre mediul rural, unde nu numai că interesul este mai scăzut, dar și dotarea bibliotecilor este mult mai mică. De aceea, depășiți împreună preconcepțiile și obstacolele și mergeți împreună la bibliotecă de cîte ori aveți ocazia. Participați la ateliere de lectură, cluburi de lectură sau la lansări de carte. Încurajați copiii să stea de vorbă cu autorii cărților. În cazul în care o întîlnire față în față nu este posibilă, pe YouTube se găsesc o mulțime de videoclipuri cu scriitori și ilustratori care vorbesc despre operele lor. Arătați-le, prin exemplu personal, că lumea literară este fascinantă.

   Faceți-le copiilor abonamente la reviste. Copiilor le place să primească scrisori! Suspansul și curiozitatea dinaintea primirii revistei face cititul mult mai interesant. Urmăriți piața și alegeți acele reviste care le provoacă imaginația și le oferă copiilor informații. Încurajați-i să participe la concursurile din reviste. Astfel, vor citi mai cu atenție revista, pentru a putea îndeplini condițiile din regulamentul concursului, dar vor și aștepta cu mai mare interes următorul număr.

  Citiți înainte de culcare. Acesta este nu numai un timp de calitate petrecut cu familia, dar ajută totodată copiii să se relaxeze după vacarmul zilei și să adoarmă liniștiți. Profitați de ocazie să discutați despre carte, despre morala poveștii, despre sentimentele generate de poveste și, mai ales, aflați dacă povestea a fost pe placul copiilor, pentru a putea alege cărți pe gustul acestora de fiecare dată. Entuziasmul comun între un părinte și copil despre cărți și lectură poate aprofunda interesul copilului în procesul de învățare și dezvoltare a competențelor de citire.

  Creați clubul de lectură al familiei. Poate însă cel mai important predictor al interesului față de lectură al unui copil este nivelul de alfabetizare a mamei: cu cît mama are mai multe studii, cu atît este mai probabil că ea îi va citi copilului ei. Profitați de cinele în familie și discutați despre cărți. Puteți citi cu toții aceeași carte sau fiecare să își aleagă o altă carte, important e să stabiliți de la început regulile clubului de lectură. Astfel impulsionați copiii să vă urmeze modelul – copiii trebuie să vă vadă citind! În cadrul clubului de lectură, povestiți despre autorul cărții, despre acțiunea cărții și, mai ales dacă povestea este inspirată de un caz real, aduceți acest aspect în discuție. În acest fel, copiii învață și să susțină un discurs în fața unui public.

  Creați propriile sărbători literare. Alegeți împreună cu copiii cîțiva autori preferați și, de ziua lor de naștere, citiți povești scrise de ei; organizați împreună festivități cu ocazia unor sărbători (fie ele și fictive) care i-au impresionat în cărțile citite.

   Creați „spații de lectură” în camera copilului. Lăsați copilul să își găsească poziția preferată de citit și susțineți-l. Fiecare dintre noi se simte relaxat într-o altă poziție, nu suntem cu toții la fel (unii preferă să citească întinși în pat, alții se ghemuiesc într-un colț al camerei etc.). Ca să fie și mai distractiv, le puteți face un spațiu doar pentru citit (găsiți enorm de multe idei pe Pinterest).

   Încurajați copiii să citească dîndu-le alternative. Sugerați-le mai multe titluri din care să aleagă sau pur și simplu lăsați-i să aleagă între a citi o carte tipărită sau una electronică. Lăsați-i să își aleagă singuri publicul: le pot citi animalelor de companie, fraților, bunicilor sau vecinilor. Dacă citesc non-ficțiune și au întrebări, nu le răspundeți imediat, dați-le surse alternative de informare. Vor fi mai încîntați dacă vor găsi singuri răspunsul decît dacă îl vor primi pe tavă.

    Stabiliți la început de an cărțile pe care doriți să le citiți. Lăsați copiii să își aleagă singuri cărțile pe care vor să le citească. Puteți face o listă a acestora și să citiți împreună cărțile în ordinea de pe listă sau puteți să le scrieți titlurile pe bilețele și să introduceți bilețelele într-un borcan, lăsînd copilul să extragă cîte un bilețel o dată – astfel va fi și mai distractiv pentru ei. Introduceți bilețele „joker” – odată extras jokerul, copilul poate citi orice carte dorește, chiar dacă nu este pe listă. Transformați procesul de selecție într-o joacă.

   Stabiliți obiective de lectură. Obiectivele pot fi legate de volumul de lectură (de exemplu, o carte de 25 de pagini, de 50 de pagini) sau de tipul cărții (de exemplu, carte de benzi desenate, de poezii). Faceți o listă a acestor obiective și bifați obiectivele îndeplinite. Sărbătoriți atingerea obiectivelor. Lăudați-i pentru alegerea de a citi în detrimentul calculatorului și televizorului.

  Oferiți cadouri în cărți cu ocazia sărbătorilor sau de zile de naștere. Încurajați rudele și prietenii să ofere cărți sub formă de cadouri. Explicați-le aria de interes a copilului și ce cărți are/a citit deja, pentru a nu îi dezamăgi cumpărîndu-le dubluri la cărțile pe care le-au parcurs deja. Lăsați copiii să aleagă singuri cărțile pe care vor să le ofere cadou altor copii. Încercați să împachetați cadourile în hîrtie colorată – surpriza va fi mai mare!

    Încurajați copiii să facă schimb de cărți cu colegii și prietenii lor. O metodă inedită de a-i antrena în lectură este să discute pe internet (via Skype, de exemplu) cu rude sau prieteni din alte localități despre cărțile citite și să facă schimb de cărți electronice.

   Sădiți copiilor plăcerea de a citi încă de mici. Lăsați bebelușii să ia cărțile în mînă, să le miroasă, să mute paginile etc. Citiți-le cu voce tare poveștile, arătîndu-le imaginile și încercînd să preziceți ce urmează să se întîmple pe baza ilustrațiilor. Citiți aceeași poveste ori de cîte ori își dorește copilul. Repetiția ajută la o mai bună înțelegere a textului și la îmbogățirea vocabularului, deoarece la a doua citire copilul va cunoaște deja conținutul poveștii și va fi mult mai atent la cuvinte și propoziții. Chiar dacă au învățat să citească singuri, continuați să le citiți cu voce tare – îi va ajuta să învețe să pronunțe corect anumite cuvinte. Așa cum un copil își dezvoltă competențele lingvistice cu mult timp înainte de a putea vorbi, așa își dezvoltă și pasiunea pentru lectură cu mult timp înainte de a putea citi. Copiii își dezvoltă cea mai mare parte din capacitatea lor de învățare în primii trei ani de viață, atunci cînd creierele lor cresc pînă la 90% din greutatea lor la maturitate. Creierul copilului în această perioadă este ca un burete: absoarbe orice informație, sinapsele deja existente sunt consolidate și se formează neuroni și sinapse noi.

    Prin joc, copiii cunosc lumea care îi înconjoară. De la primul cîntec de leagăn la dramatizarea poveștii favorite, muzica și alte arte creative stimulează vocabularul și dezvoltarea deprinderilor lingvistice. Mulți medici pediatri din Statele Unite ale Americii cred că un copil care nu a avut o carte sau nu a ascultat o poveste nu este un copil complet sănătos. A citi cu voce tare copiilor de vîrstă mică este atît de important, încît Academia Americană de Pediatrie recomandă ca medicii să prescrie activități de lectură alături de sfaturile date părinților la controalele regulate.

    Transformați lectura într-o aventură. Dacă citiți despre parc, faceți o plimbare în parc și lecturați sub un copac umbros. Imaginați cu copilul cum s-ar desfășura acțiunea în acea locație exact. Priviți oamenii din jur și încercați să identificați în ei caracteristici ale personajelor din carte. Odată finalizată o carte, încercați să faceți o excursie în locurile descrise în carte și rememorați povestea. Știind că urmează o excursie cu familia, copiii vor parcurge mai atent cartea, pentru a-și putea aminti la momentul oportun detaliile interesante.

     Nu plecați de acasă fără ceva de citit! Este cunoscut faptul că există o legătură considerabilă între lectura regulată la un copil și dezvoltarea competențelor sale lingvistice, și cu toate acestea 6 din 10 bebeluși și 5 din 10 copii mici nu interacționează cu cărți și nici nu au parte de povești citite. Părinții care vorbesc cu copiii lor și care le citesc povești îi pot ajuta să își sporească foarte mult vocabularul. Vocabularul unei cărți medii pentru copii este mai mare decît cel difuzat la televizor la ora de maximă audiență. Cu toate acestea, 4 din 10 preșcolari și școlari nu beneficiază de lectură alături de părinții lor.

    Vizionați un film inspirat dintr-o carte. Copiii europeni petrec o medie de 2 ore pe zi în fața televizorului – mai mult de un sfert din timpul lor liber, ceea ce nu numai că îi expune la un vocabular foarte redus, dar nici nu îi ajută dezvoltarea competențelor cheie de alfabetizare care îi va pregăti pentru viitor. Așadar, îmbinați fascinația pentru televizor cu iubirea de lectură: vizionați filme inspirate de cărți. Pregătiți vizionarea citind mai întîi cartea. Comparați împreună cele două versiuni ale poveștii, subliniind diferențele și asemănările.

    Țineți un jurnal al lecturilor. Notați împreună data la care a început cartea, titlul ei, și pe măsură ce citiți (sau citește singur) cîte un capitol, cereți copiilor să deseneze imaginea ce le-a rămas în minte după cele citite. Este o extraordinară metodă de sedimentare a informațiilor.

     În concluzie, citiți, citiți și iar citiți împreună! Acesta este cu adevărat cel mai frumos cadou pe care îl puteți face copiilor.