Povestea unei Cărți Roz

   La împlinirea vîrstei de 7 ani, Maria a primit în dar o carte frumoasă cu povești despre prințese. Coperțile cărții erau roz așa ca compotul de zmeură pe care îl făcea bunica ei vara. A îndrăgit-o de la început și a numit-o  Cartea Roz și a așezat-o pe unul din rafturile bibliotecii sale. Între celelalte cărți, Cartea Roz stătea țanțoșă și împunătoare. Spre seară, Maria fiind obosită după cît petrecuse la ziua ei, s-a dus să se culce în camera ei.

  Și în bibliotecă venise seara, iar cărțile erau scufundate în întuneric. Cărțile își închiseseră paginile, căscau, gata să adoarmă. Deodată, un glas subțire și străin se auzi în bibliotecă.

- Nu mă mai împinge prăfuita, că acum te arunc de pe raft! 

Cartea Roz era cea care vorbise. Se certa cu o altă carte cu povești despre zmei, spiriduși și vrăjitoare.

- Ne murdărești de praf rochițele noastre de zîne, continuă deranjată Cartea Roz.

- Poate vreți să vă închid pe toate într-un turn, interveni un zmeu cu glas gros. 

Vocea se auzea exact din cartea care fusese numită prăfuita.

- Ce credeți că dacă suntem într-o carte mai veche nu ne îndrăgește și pe noi Maria?

Din raftul de enciclopedii, Enciclopeda lumii încercă să le liniștească:

- Vă rog să faceți liniște să putem dormi. Eu, mîine, trebuie să-i povestesc Mariei despre cei mai înalți munți din lume, despre oceane și despre orașele lumii.

 La un moment dat, o carte de poezii, cu poezii despre animale și plante, sări pe raftul unde se afla Cartea Roz și spuse:

- Ia ascultați prințesele obraznice,

De nu vă veţi potoli,

Pe toate vă voi lovi

Pe Maria eu o-nvăț

Că lucrurile cele mai de preț

Sunt bunătatea, voioșia

Cinstea și omenia.

- Nesuferitelor, urîtelor! Noi îi povestim Mariei despre zîne, rochii, prinți, prințese și pe noi o să ne îndrăgească cel mai mult. 

 De pe raftul cu cărti de colorat, s-a auzit un chicotit și apoi un rîs în hohote. Era cartea de colorat a elefănțelului gri.
Din Cartea Roz, o zînă cu o baghetă magică, spuse suspinînd:

- Eu, pe Maria, o port prin labirinturile junglei şi o ajut să coloreze animalele și plantele din junglă. De unde ați născocit voi că doar pe voi o să vă iubească? Poate vreți să îl chemăm pe Șoricelul Chiti să vă roadă rochițele.

Dintr-o carte cu ghicitori, s-a auzit:

- Ghici, ghici, dragi cărticele,

Cine o să le bată pe prințesele?

Cînd deja începuseră să zboare cocoloașe de hîrtie și pagini rupte, a apărut un spiriduș pe nume, Magicianul Cărților, care le-a spus așa:

- Dragele mele cărți, vă comportați ca niște copii alintați. Fiecare dintre voi sunteți interesante și pline de lucruri folositoare. Datorită vouă, Maria învață sa deseneze, să memoreze poezii, află povești frumoase, descoperă lumea înconjurătoare. Strîngeți cocoloașele, urcați-vă pe rafturi și gîndiți-vă că a fost doar o ceartă trecătoare.

- Hai, la somn, că mîine veți fi răsfoite și citite de Maria!

  Dimineața, cînd Maria s-a trezit, toate cărțile erau așezate la locul lor. Era totul ordonat, încît ea nici nu a bănuit de cele întîmplate.

- Bună dimineața, dragele mele prietene! le salută zîmbitoare Maria. Cărțile s-au uitat unele la celelalte și și-au zîmbit prietenoase.

   Învățaseră o lecție importantă: nu se vor mai certa niciodată. 

                    Fiecare carte are farmecul și frumusețea ei.