Povestea globulețelor

Povestea globulețelor

            

  A fost odată un meșter sticlar. Toată ziua lucra în atelierul lui ca să îi poată    hrăni pe cei doi copii: o fetiță și un băiat. Mama lor se prăpădise demult, iar meșterul încerca să-i crească așa cum știa că și-ar fi dorit ea. Copiii erau cuminți și încercau și ei să ajute cum puteau mai bine. Fata avea grijă de casă, iar băiatul încerca să deprindă meșteșugul tatălui.
     Într-o  zi de decembrie băiatul s-a gîndit să-i facă o surpriză părintelui său și a încercat să facă singur un vas. Dar oricît s-a străduit vasul nu a căpătat forma pe care și-o dorea, ci a rămas doar un balon de sticlă. De teamă să nu își supere tatăl băiatul i-a pus o mică agățătoare de sîrmă și i l-a dăruit surioarei să se joace cu el. Fetița moștenise de la mama sa talentul de a picta, așa că în serile lungi de iarnă, stînd în fața focului, a pictat micul balon de sticlă. Peste agățătoarea de sîrmă a pus o delicată panglică roz luată de pe o rochiță veche. Cînd l-a terminat a dat fuga să-l arate tatălui ei. Tocmai atunci la ușa atelierului se oprise un alai mare și strălucitor. Chiar împăratul și împărăteasa țării veniseră să vadă sticlăria făcută de meșter, despre a cărei frumusețe se dusese vestea.
Emoționată fetița s-a pitit după bradul ce străjuia intrarea. De teamă să nu spargă micul balon pictat l-a strecurat între crengile bradului. Cînd să treacă pragul, împărăteasa și-a aruncat ochii spre brăduț și s-a oprit exclamînd:
- Ce-i minunăția asta?!
A întins mîna să-l ia, dar fetița îl ținea strîns. Sfioasă a ieșit în fața împărătesei și zise:
- Este jucăria mea, înălțimea voastră! Fratele meu a făcut-o și eu am pictat-o...
Dupa ce s-a gîndit o clipă i-a întins micul balon împărătesei:
- Dacă vă place așa de mult, vi-l dăruiesc. Mama mea, Dumnezeu s-o odihnească, spunea că atunci cînd îi faci cuiva o bucurie îngerii zîmbesc!
Împărăteasa s-a aplecat și a sărutat, cu lacrimi în ochi, copila pe frunte.
- Îți mulțumesc, fată frumoasă! Mama ta avea mare dreptate, dar nu pot să îți iau jucăria. Cînd am văzut-o în brăduț m-am gîndit că aș putea-o folosi să împodobesc bradul de Crăciun de la palat. Așa că am să vă rog să faceți cît de multe puteți pînă în Ajun, iar eu am să vă răsplătesc pe măsură.
    Cînd au văzut invitații la marele bal cît de frumos era bradul împodobit cu micile baloane de sticlă pictată s-au grăbit cu toții să-i comande meșterului pentru anul și pentru anii următori. Pentru că semănau cu globurile de cristal ale vrăjitorilor, dar erau mult mai mici, toată lumea le-a spus: globulețe. Așa că meșterul și copiii lui nu au mai avut niciodată grija zilei de mîine, iar urmașii lor fac și astăzi globulețe și aduc culoare și strălucire multor brazi de Crăciun.
   Și-am încălecat pe-o roată și v-am spus povestea toată.
                                                                                                                Autor anonim