duminică, 24 iulie 2016
luni, 4 iulie 2016
Povestea unei Cărți Roz
La împlinirea vîrstei de 7 ani, Maria a primit în dar o carte frumoasă cu povești despre prințese. Coperțile cărții erau roz așa ca compotul de zmeură pe care îl făcea bunica ei vara. A îndrăgit-o de la început și a numit-o Cartea Roz și a așezat-o pe unul din rafturile bibliotecii sale. Între celelalte cărți, Cartea Roz stătea țanțoșă și împunătoare. Spre seară, Maria fiind obosită după cît petrecuse la ziua ei, s-a dus să se culce în camera ei.
Și în bibliotecă venise seara, iar cărțile erau scufundate în întuneric. Cărțile își închiseseră paginile, căscau, gata să adoarmă. Deodată, un glas subțire și străin se auzi în bibliotecă.
- Nu mă mai împinge prăfuita, că acum te arunc de pe raft!
Cartea Roz era cea care vorbise. Se certa cu o altă carte cu povești despre zmei, spiriduși și vrăjitoare.
- Ne murdărești de praf rochițele noastre de zîne, continuă deranjată Cartea Roz.
- Poate vreți să vă închid pe toate într-un turn, interveni un zmeu cu glas gros.
Vocea se auzea exact din cartea care fusese numită prăfuita.
- Ce credeți că dacă suntem într-o carte mai veche nu ne îndrăgește și pe noi Maria?
Din raftul de enciclopedii, Enciclopeda lumii încercă să le liniștească:
- Vă rog să faceți liniște să putem dormi. Eu, mîine, trebuie să-i povestesc Mariei despre cei mai înalți munți din lume, despre oceane și despre orașele lumii.
La un moment dat, o carte de poezii, cu poezii despre animale și plante, sări pe raftul unde se afla Cartea Roz și spuse:
- Ia ascultați prințesele obraznice,
De nu vă veţi potoli,
Pe toate vă voi lovi
Pe Maria eu o-nvăț
Că lucrurile cele mai de preț
Sunt bunătatea, voioșia
Cinstea și omenia.
- Nesuferitelor, urîtelor! Noi îi povestim Mariei despre zîne, rochii, prinți, prințese și pe noi o să ne îndrăgească cel mai mult.
De pe raftul cu cărti de colorat, s-a auzit un chicotit și apoi un rîs în hohote. Era cartea de colorat a elefănțelului gri.
Din Cartea Roz, o zînă cu o baghetă magică, spuse suspinînd:
Din Cartea Roz, o zînă cu o baghetă magică, spuse suspinînd:
- Eu, pe Maria, o port prin labirinturile junglei şi o ajut să coloreze animalele și plantele din junglă. De unde ați născocit voi că doar pe voi o să vă iubească? Poate vreți să îl chemăm pe Șoricelul Chiti să vă roadă rochițele.
Dintr-o carte cu ghicitori, s-a auzit:
- Ghici, ghici, dragi cărticele,
Cine o să le bată pe prințesele?
Cînd deja începuseră să zboare cocoloașe de hîrtie și pagini rupte, a apărut un spiriduș pe nume, Magicianul Cărților, care le-a spus așa:
- Dragele mele cărți, vă comportați ca niște copii alintați. Fiecare dintre voi sunteți interesante și pline de lucruri folositoare. Datorită vouă, Maria învață sa deseneze, să memoreze poezii, află povești frumoase, descoperă lumea înconjurătoare. Strîngeți cocoloașele, urcați-vă pe rafturi și gîndiți-vă că a fost doar o ceartă trecătoare.
- Hai, la somn, că mîine veți fi răsfoite și citite de Maria!
Dimineața, cînd Maria s-a trezit, toate cărțile erau așezate la locul lor. Era totul ordonat, încît ea nici nu a bănuit de cele întîmplate.
- Bună dimineața, dragele mele prietene! le salută zîmbitoare Maria. Cărțile s-au uitat unele la celelalte și și-au zîmbit prietenoase.
Învățaseră o lecție importantă: nu se vor mai certa niciodată.
Fiecare carte are farmecul și frumusețea ei.
luni, 20 iunie 2016
Încurajăm copiii să citească
Jocul „În căutarea comorii”
De ce ai nevoie:
Cartea mult dorită de copil sau o altă carte pentru vîrsta lui, care crezi că îi va plăcea. Poți opta și pentru alt „premiu".
Mai ai nevoie de cîteva foi de hîrtie și creion pe care să scrii indiciile.
Model:
Desfășurarea jocului:
Înainte de începerea jocului trebuie să pregătești „terenul” pentru desfășurarea lui în bune condiții: decupează din hîrtie bilete pe care vei scrie indicii „codate” și pe care le vei ascunde în diferite locuri din casă. Scrie pe un bilet cu litere mari de tipar propoziția „CARTEA ESTE O COMOARĂ DE ÎNȚELEPCIUNE.” Atașează biletul de carte și ascunde „comoara” într-un loc ferit, la care face trimitere ultimul bilet cu indicii.Cînd începeți jocul, spune-i copilului că în casă se ascunde o comoară și astăzi veți fi cercetașii care o vor descoperi. De asemenea, îi vei spune că există indicii care vă vor conduce la comoară și că este foarte important să urmați aceste indicii. Ca din întîmplare copilul va găsi primul indiciu scris pe un bilețel chiar în fața lui. Acesta este necodat, va conține propoziția „Caută în cutia cu creioane!”. Celelalte bilete vor conține mesaje codificate și pentru decodare copilul va fi pus în situația de a efectua adunări și scăderi învățate la școală.În cutia cu creioane copilul va descoperi alt indiciu, cum este cel din modelul următor:
- Indiciul numarul 1: SUB LAMPĂ
- Indiciul numarul 2: ÎN VAZĂ
- Indiciul numarul 3: ÎN URSULEȚUL DE PLUȘ
Pe tot parcursul activității oferă-i un real sprijin copilului ajută-l atunci cînd întîmpină dificultăți la efectuarea calculelor. Lasă-l pe el să aibă inițiativa și să conducă demersurile întreprinse pentru descoperirea comorii.
Creează elemente surpriză cu care vei reuși să mobilizezi copilul la maximum și să îi menții tot timpul atenția trează.
Vînătoarea de comori la care veţi participa împreună te apropie mai mult de copilul tău. În plus, copilul va aprecia faptul că ai depus efortul pentru a o organiza şi faptul că l-ai sprijinit la calcule atunci cînd a avut nevoie.
duminică, 19 iunie 2016
luni, 2 mai 2016
Ouă pascale delicioase
Ouă pascale delicioase
Ingrediente:
- 200 g biscuiți
- 1/2 ceașcă cu lapte
- 1/2 ceașcă cu zahăr
- decorațiuni pentru prăjituri
Mod de preparare:
- Rupe biscuiții în bucăți mici.
- Pune-i într-un vas,toarnă peste ei laptele fierbinte, adaugă untul topit și zahărul.
- Amestecă pînă devine omogenă compoziția.
- Rupe aluatul obținut în bucăți mici, rulează pentru a obține forme de ou.
- Pune decorațiunile pentru prăjituri într-o farfurie, rostogolește fiecare ou prin decorațiuni după imaginație
- Pune-le în frigider pentru 5 ore.
- Succes!
Poftă bună!
miercuri, 20 aprilie 2016
O lecție de viață
O lecție de viață
O învățătoare le-a cerut elevilor să scrie o compunere despre ce și-ar dori de la Dumnezeu.
La sfîrșitul zilei, în timp ce corecta lucrările, ea a citit una extrem de sensibilă, la care i-au dat lacrimile. Soțul ei, care tocmai ce intrase în casă, a văzut-o plîngînd și a întrebat-o:
-Ce s-a întîmplat?
Ea a răspuns:
Ea a răspuns:
-Citește asta! Este compunerea unuia dintre elevii mei.
„Doamne, în seara asta vreau să te rog să faci ceva foarte special. Transformă-mă într-un televizor. Vreau să îi iau locul și să trăiesc ca televizorul din casă. Așa aș avea propriul meu loc special și familia mea ar sta în jurul meu zi de zi… așa voi fi luat în serios cînd vorbesc. Vreau să fiu în centrul atenției și să fiu ascultat fără întreruperi sau întrebări. Vreau să primesc aceeași grijă specială… televizorul o primește chiar și atunci cînd nu funcționează.El se bucură de compania tatălui meu cînd ajunge acasă de la locul de muncă, chiar și atunci cînd este obosit și nu vorbește cu nimeni. Vreau ca mama să vină la mine cînd este tristă și supărată… nu vreau să mai fiu ignorat. De asemenea, vreau ca fratele meu să lupte ca să fie cu mine și chiar să aibă un loc special unde să stea și să mă asculte.Vreau să simt că familia lasă totul deoparte și să își petreacă din nou timpul cu mine. Doamne, nu îți cer prea multe… vreau doar să iau locul televizorului din casa mea.”
La acel moment, bărbatul a spus:
-Doamne, săracul copil, ce părinți oribili are….
Profesoara, printre lacrimi, s-a uitat la el și i-a spus:
Profesoara, printre lacrimi, s-a uitat la el și i-a spus:
- Aceasta este lucrarea fiului nostru.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)