Povestea lui Moș Crăciun

 

 Una dintre poveștile legate de Moș Crăciun spune că, demult demult, în vremuri neștiute, trăia la marginea unui oraș un bătrân care în tot timpul anului făcea jucării pe care le vindea mai apoi în Ajunul Crăciunului. 

     Într-o seară, în timp ce se întorcea acasă după o zi în care stătuse să vândă jucării, privirea i-a fost atrasă de ceea ce a văzut prin fereastra unei case sărăcăcioase. Aici, erau trei copilași sărmani, triști pentru că ei nu primiseră nici o jucărie. Copiii vorbeau între ei cu glas tare și spuneau că și-ar dori să aibă măcar un soldățel de plumb cu care să se joace toți trei, fară să se certe. Impresionat de ceea ce vedea, bătrânul s-a întristat și el pentru că nu mai avea nici o jucărie cu el ca să îi ajute pe micuți. Dar uitându-se mai cu atenție în sac, a observat pe fundul acestuia chiar un mic soldățel de plumb pe care l-a dăruit celor trei frați. Bucuria a fost tare mare. Moșul a plecat și el fericit spre casă, pentru că a reușit să aducă zâmbetul pe fețele unor copii sărmani. În drumul său spre casă, a întâlnit o căprioară rănită și a ajutat-o și pe aceasta să se pună pe picioare. În semn de recunoștință, căprioara i-a spus moșului că îi va îndeplini orice dorință pentru bunătatea sa. Moșul a avut o singură dorință, să poată să dăruiască câte o jucărie fiecărui copil din lume, dar în special acelora care erau prea săraci pentru a putea primi daruri. Căprioara i-a îndeplinit dorința. Hainele moșului s-au transformat în hainele roșii atât de bine cunoscute iar în fața lui a apărut o sanie trasă de reni. Moșul s-a urcat în sanie și a trecut într-un tărâm plin de case frumos colorate și luminate, unde trăiau spiridușii. Aici, moșul s-a apucat de făcut jucării, ajutat de sprintenii spiriduși. 

      Tot anul munceau pentru a face jucării, iar în Ajunul Crăciunului moșul zbura cu sania trasă de reni în întreaga lume pentru a aduce cadouri copiilor.

     

                       Fie ca Moș Crăciun să-ți aducă cadoul multașteptat de tine!

Veve și Riță

În pădure trăia o veveriţă, Veve, care de când era mică a trăit singură, pitindu-se pe sub frunze. Era fricoasă şi nu avea prieteni.

Într-o zi, pe când încerca să-şi găsească ceva de mâncare, se întâlni cu o altă veveriţă, Riţă. Aceasta era foarte veselă, jucăuşă şi avea mulţi prieteni.

Riţă când o zări, se apropie de ea şi îi spuse:

– Bună, eu sunt Riţă şi locuiesc în apropiere. Tu cine eşti?

– Eu sunt Veve şi nu reuşesc să găsesc nimic de mâncare!

Riţă: – Te invit la un ospăţ cu nuci şi alune la mine acasă, în copacul acesta, la a cincia creangă, spuse entuziasmată Riţă.

Veve speriată: – În copac? Dar eu nu m-am urcat niciodată în copac! Oricât de foame mi-ar fi, nu pot urca în copac!

Riţă razand: – Dar dacă vei vrea cu adevărat vei putea! Te gândeşti la câtă mâncare este sus şi vei vedea că nu este greu deloc să urci în copac!

– Voi fi lângă tine în caz că vei avea nevoie, încercă Riţă să o mai liniştească pe Veve!

Foamea care nu-i dădea pace o convinsese până la urmă pe Veve să asculte de noua ei prietenă. Cu grijă şi convinsă că va putea, a reuşit să urce în copac până la a cincia creangă, la casa lui Riţă .

Din acea zi Veve şi Riţă au devenit nedespărţite şi împreună au reuşit să facă o mulţime de lucruri noi, iar Veve nu a mai spus niciodată “nu pot”, ci :

« POT DACĂ VREAU CU ADEVĂRAT ! »

Legenda rândunelelor

   

    Se spune că, pe când era copil, Mântuitorul Iisus era tare bun cu toate vietăţile, fie ele cât de mărunte.

  Într-o zi, pe când avea numai câţiva anișori, stătea pe malul unei ape şi se juca cu mâlul moale, modelând din el mici păsarele, pe care le aşeza apoi să se usuce la soare.

  Trecând pe acolo un fariseu rău la suflet şi vrând să râdă de copilul ce se juca atât de cuminte, a vrut să lovească păsarile de lut cu piciorul.

  Văzând ce vrea să facă, într-o clipă Iisus a lovit pământul cu palma lui mică şi, dintr-o dată, păsările au prins viaţă şi și-au luat zborul, ciripind vesele şi jucăuşe.

Fariseul a rămas uimit, nemaiştiind ce să creadă!…

    Aşa au apărut rândunelele, dar mai întâi ele nu aveau penele negre.

   Treizeci de ani mai târziu, când Mântuitorul se afla răstignit pe Cruce, micile păsări nu l-au uitat pe cel ce le-a dat viaţă şi, venind şi aşezându-se pe braţele crucii şi pe capul şi pe umerii lui Iisus, încercau să smulgă cu cioculeţele lor mici ghimpii din cununa de spini a Mântuitorului, măcar cu atât să-i îndulcească chinul celui ce nu greşise niciodată nimănui.

    În clipa în care Iisus a murit, de durere, rândunelele au îmbrăcat mantia lor neagră, de doliu, şi aşa au rămas până în zilele noastre, păsări binecuvântate de Dumnezeu şi iubite de oameni.

Harta continentelor

             Ai nevoie de:

• lână din bumbac
• semințe de iarbă
• foi A3
• suport din plastic

1. Ia o hartă veche.Pune hârtia albă A3 deasupra și efectuează conturul continentelor dorite, decupează. Apoi pune fâșia de hârtie decupată pe o bucată de lână de bumbac și decupează forma.

2. Udă foarte bine lâna, pune peste ea semințele de iarbă.

3. Pune harta continentelor într-un loc cu soare. Periodic udă. Urmărește cum crește iarba.

4. Informează-te ce animale trăiesc pe continente.

Să învățăm a număra prin lectură